Guvernarea PDL-PSD a inceput din prima secunda si a continuat pana in ziua de azi ca o guvernare a crizei si a grelei mosteniri. Iar criza economica mondiala este, pentru presedintele Basescu cel putin, both a blessing and a curse.
A blessing, in sensul in care pentru el criza este elementul natural, in care functioneaza bine, in care este cu adevarat autentic ca si imagine publica, care pune in reala valoare in mintile poporului discursul grav, acuzator, sigur de sine. Esenta regimului Basescu "de criza perpetua" este imaginea patriarhului, sprijinit in toiagul puterii, care arata acuzator cu degetul pe cei vinovati si cheama poporul la pocainta si credinta. Patriarhul autoritar (sultanic / solomonic, dupa gust) care in acelasi timp simbolizeaza una din erorile fundamentale ale sistemului juridic romanesc, confuzia de rol a procurorului care este si judecator. In alte cuvinte, presedinte jucator si judecator, conectat la vointa populara (la fix revenirea mitologiei 'vox populi, vox dei', dei/deus/zeus:) ), care are nevoie de o criza, un conflict sau o situatie de urgenta pentru a-si pune in valoare adevaratele calitati. A blessing, pentru ca de data asta este o criza reala si gratuita, venita din exterior, si nu una inventata cu eforturi mari sau pornita din conflictul intre ambitie si putere personala si realitatea restului lumii.
A curse, pentru ca, fiind reala, criza are si consecinte concrete, spre deosebire de crizele inventate de pana acum. Consecinte reale al caror impact negativ poate fi, si este din punctul meu de vedere, amplificat de actiunile guvernului. Care guvern, orice ar face, este responsabil pentru bunastarea natiunii, si in fruntea caruia presedintele s-a pozitionat natural, cu toate tentativele slabe de distantare incercate. I mean, the guy looks and acts like the boss, and those are his people in power, e greu de contrazis cu cuvinte o imagine atat de puternica. In acest context, guvernul a comunicat previzibil si de la inceput placa: "Criza e groaznica, greaua mostenire e foarte groaznica, noi luptam din rasputeri". Lupta vizibila (tiparita cu jet pe retina telespectatorilor adica) prin zeci de initiative si bombe mediatice, multe condamnate din start prin simpla prostie, altele gandite de la inceput ca fara nici o substanta reala.
Dovada anecdotica recenta este mica si oarecum neobservata batalie intre Basescu si Isarescu. Cel din urma, cu cifre in mana, declara ca a) criza financiara in Romania a fost in primul rand pericolul unei balante de plati vulnerabila la miscari masive si subite de capital si in al doilea rand o mare panica; iar b) recesiunea globala datorata crizei financiare a produs in Romania efecte relativ localizate si bine delimitate, plus evident o mare panica. Adica toata lumea s-a oprit, a lichidat gradual stocuri, a concediat oameni si a amanat platile la stat, in asteptarea unei scaderi masive a consumului. Scadere a consumului care se cam lasa inca asteptata, cu exceptiile imobiliare si auto. Bottom-line, Isarescu recomanda Romaniei (antropomorfizarea unei tari e contagioasa lol) sa se intoarca linistita la munca si sa lase criza si panica deoparte.
Hence conflictul, ca raman "baietii destepti" fara criza pe care si-au bazat toata comunicarea trecuta si viitoare pana la alegerile prezidentiale. Dupa fiecare declaratie a lui Isarescu, hopa si presedintele spunand apasat cat de grea a situatia si cat de apocaliptic va fi viitorul apropiat. Cu alte cuvinte, dragi Romani, intrati in panica si iesiti din circuitul economic, ca avem nevoie de o criza economica reala si prelungita pentru a trai bine in continuare. In alte parti asta se poate chema managementul asteptarilor, adica pictarea unui viitor foarte negru, atat pentru a justifica masuri extreme si a ascunde incompetenta prezentului, cat si pentru a atribui ca realizari proprii orice deviere in bine de la viitorul descris.
Final fara injuraturi:).
Gânduri și păreri
Acum un an
