De la tara (I)

Pentru ca d'acolo m-am intors, pentru ca am niste povesti in episodul urmator, pentru ca astazi m-am uitat la televizor vreo ora si ceva.

Politics and political figures aside, am vazut vreo juma de ora discutii si imagini cu accidente rutiere in care diversi oameni cretini (been there) sau de-a dreptul nebuni distrug vieti si proprietati si mi-am adus aminte o intrebare mai veche - "de ce sunt romanii atat de indulgenti cu semenii lor care incalca regulile?". De unde aceasta pornire anarhica?

La televizor i-am vazut numiti teribilisti, ie purtati de pornirea de impresiona/obtine atentie sau doritori de adrenalina. Altii sunt alcoolici pentru ca asa au invatat acasa sau pentru ca sunt deprimati. Nici o vorba de responsabilitate sau intentie, desi vorbim despre adulti care si-au luat permis si masina mai sportiva asumandu-si riscul de a conduce imprudent sau pe valul unei emotii oarecare.

Vad deresponsabilizarea asta in fiecare zi, in egala masura cu responsabilizarea absurda si la gramada a unor persoane, colectivitati sau organizatii care par sa fie de vina pentru toate relele din tara asta. Pe a doua o inteleg, e usor si confortabil, si inteleg si fuga de responsabilitate individuala a propriei persoane. Nu inteleg insa indulgenta fata de ceilalti care gresesc, MAI ALES in conditiile unei societati in care normele sunt foarte rar respectate si aplicate. Bottom-line, de ce l-as scuza eu pe ala care imi fura portofelul, si, prin implicatie, de ce l-as scuza pe ala care fura portofelul altuia, mai ales atunci cand nu ma pot identifica direct cu hotul (adica nu-mi imaginez ca as putea face asta vreodata). N-am nici o idee de raspuns simplu.

Tot la tv l-am vazut in sfarsit pe S.M. Ionita spunand ceva simplu si frumos, care suna ceva de genul ---- institutiile nu pot exista fara reguli. Daca regula nu este aplicata consistent si coerent nu exista incredere in institutii. Daca nu exista incredere in institutii exista doar clanuri, loialitati, spaga si eventual arbitrariul violentei.