Privilegiul moral

Procurorul, care se considera organ al adevarului mai degraba decat avocat al cetateanului impotriva cetateanului, platit de stat, si deci avand privilegiul moral de a fi luptator al binelui. Un privilegiu moral care implica un drept superior in interpretarea si utilizarea legii. (Ok, si avocat al interesului public, dar asta lasa loc la interpretari pentru ca implica in anumite cazuri o generalizare fortata si anume cunoasterea interesului public mai mult decat observarea unei incalcari a legii. Dar daca pentru mine interesul public inseamna si apararea cetateanului impotriva abuzurilor statului?:)

Actorii politici apolitici, adica cei care se declara anti-politicieni sau nepoliticieni, poate fara functii politice dar cu opinii si simpatii politice, care isi aroga un privilegiu moral asemanator, chiar si dupa ce au devenit dependenti economic si social de un actor politic. Cei care isi importa autoritatea profesionala a unui domeniu specific, alaturi de orientarea anti-politica (a carei generalitate devine superficiala, daca nu direct falsa, in momentul in care vorbim de politicianul X, oponent politic), pentru a se pretinde judecatori morali.

Enervarea zilei: "Eu am dreptate pentru ca sunt luptator al binelui, si daca ma contrazici comiti o blasfemie impotriva a tot ce e bun si nobil in tara asta. Si oricum, ar trebui sa fii recunoscator ca am coborat sa vorbesc cu tine la nivelul tau. Ziaristule!!!"

Enervarea lunii: Intr-o tara democratica, un om care a patronat dezastrul ultimelor 10 luni si care este votat la rece de maxim 35%, santajeaza o tara cu cei patru cavaleri ai apocalipsei, respectiv foamea, razboiul civil (sau criza constitutionala, dupa gust), pandemia si parlamentul. De ce? Pentru bani, in timp ce toti fraierii alearga dupa cai verzi pe pereti. S-a strigat bullshit. Privilegiul moral? Iiiisus VINE baaah! (Pentru cine nu a vazut ultimul afis electoral - poza omului si jos scris cu litere mari "PRESEDINTELE").