Respira castore

Revoluția bunului-simț trebuie să continue. Au fost foarte mulți oameni care au crezut în revoluția bunului simț. Oameni care au votat Crin Antonescu în numele acestei viziuni, nu anti-sistem și anti-politicieni, ci pentru reforma statului și a societății prin și de către cetățeni. Oameni dezamăgiți de politică, care înțeleg poate necesitatatea îmbunătățirii sistemului mai degrabă decât a persoanelor și care au votat speranța bunului simț.

Dacă vrei să pui acești oameni să aleagă între a vota PSD și a vota Traian Băsescu, respectiv între pericolul oligarhiei și pericolul tiraniei în numele poporului, trebuie să le oferi în continuare speranța că se va schimba ceva. Iar această speranță este consistența în urmărirea unei viziuni. În politică nu te poți aștepta la mai mult de atât, nu poți să trăiești în fantezia puerilă a gândului că la un moment dat vei avea toată puterea pentru a face singur tot ce ți-ai dorit. It’s all about voice, și o succesiune de pași înainte spre un viitor mai bun.

Sunt liberal pentru că cred în doctrina liberală, în ideea că reforme liberale la nivel de sistem pot produce un bine social superior deciziilor unor oameni providențiali. Sunt liberal în cadrul unui sistem politic în care există și socialiști, și nu mă pot decât bucura de asta, pentru că există alți oameni a căror principala preocupare doctrinară este echitatea socială și nu sunt pus în situația ipocrită de a spune că îmi pasă de echitate la fel de mult ca de libertate. Un politician este în egală măsură un avocat al unor interese și idei, pe care le poată urmări liber și până la capăt știind ca decizia aparține judecătorului, respectiv voturilor cetățenilor. Un politician corect înțelege că este în interiorul sistemului, și că a fi deasupra lui înseamnă a deveni procuror, judecător și călău în același timp, în numele poporului dar împotriva intereselor cetățenilor.

Sunt puțin dezamăgit de partidul pe care îl votez și de cei mai recenți doi lideri, ceea ce nu îmi schimbă nici motivația, nici opțiunea politică generală și nici votul anti-Băsescu din 6 decembrie. Pe rând, cu urmatoarele argumente.Guvernarea PNL-Tăriceanu nu a reușit să schimbe suficient de multe chestii la nivel de sistem, de organizare a statului. A crescut în loc să reducă aparatul de stat, nu a ajutat suficient de mult justiția să fie independentă, nu a combătut suficient de bine posibilitatea fraudei electoral (exemplul vestit al sistemului electronic de verificare a votarii). A fost poate imaturitate, sau poate tentația de a folosi mașinăria de exploatare a resurselor făcută de ceilalți. Revoluția bunului-simț nu are nici ea întotdeauna destulă substanță sau coerență perfectă. În fine, e acceptabil totuși dacă pașii înainte sunt mai mulți decât cei înapoi.

Liberalismul în România nu are însă, social și economic, baza pentru a avea majoritate. Orice implementare a unei idei liberale înseamnă foarte multă răbdare pentru un context politic și social care o face posibilă, înseamnă compromis cu o altă forță politică. Altfel spus, liberalismul în România înseamnă a munci, moment cu moment, în cadrul sistemului, cu forțele politice cu care se poate negocia în mod credibil (încrederea în cuvântul dat și încrederea în lipsa cuțitului în spate). Înseamnă a purta viziunea liberală înainte, piece by piece, în numele voturilor liberale exprimate, cu oricine se poate ajunge la un acord.

De ce nici un om care crede în doctrina liberală și în democrație nu îl poate vota în bună conștiință pe Traian Băsescu?

1. Populism anti-democratic și incompetență administrativă, asociate lipsei unei orientări doctrinare coerente. Traian Băsescu discută cu poporul, planifică asfaltul si ameteste criza cu vorbe.

2. O temporară lovitură de stat, prin păstrarea timp de două luni a unui guvern demis în condițiile existenței premiselor pentru formarea unui guvern legitim.

3. Orientarea propagandistică anti-sistem, în practică pentru capturarea integrală a sistemului existent, periculoasă cel puțin pentru consensul democratic, exemplificată cel mai recent de referendumul ”foot-in-the-door”, stindardul luptei împotriva unui Parlament în care TB nu are o majoritate convenabilă.

4. Încercarea de distrugere a PNL.

5. Cinci ani deja pierduți în vânători de vrăjitoare.

6. Pentru că, after all is said and done, potul în România este guvernarea, iar PDL-ul nu va renunța la nimic din acest pot. Dacă cu un PSD egal PDL-ul a reușit să păstreze toții banii și practic toată puterea guvernării și să-i dea și eject, PNL-ul nu are nici un motiv de a crede că are ceva de câștigat, politic, ideologic sau material, din orice formă de cooperare, chiar ignorând propriile experiențe anterioare.

Votul meu pe 6 decembrie nu va mai fi unul politic. Candidatul pe care l-am votat a ieșit deja din cursă. Votul meu este ca cetățean, pro-democrație și împotriva demagogiei, providențialității și luptei de clasă. Votul meu este pentru un sistem politic în care toată lumea câștigă din competiția corectă dintre partidul și candidatul pe care eu îl votez și celelalte opțiuni; în care cetățenii și politicienii înțeleg că politicianul populist și anti-sistem sacrifică democrația și dezbină și corupe întreaga societate pentru un câștig electoral și financiar propriu. Votul meu este pentru șansa de a construi, atât prin competiție cât și prin cooperare, într-o democrație reformabilă mai degrabă decât într-o dictatură a majorității populare șantajată, manipulată, înfricoșată și hrănită cu resturi de niste oameni fără scrupule și fără cuvânt.