Am primit comentarii la scenariul meu, unele destul de infricosatoare, respectiv oameni care cred ca orice atac al legitimatii unei persoane care isi asuma conducerea tarii va duce la violenta reala din partea "poporului". Si pentru ca, in mod evident, violenta populara in sprijinul unei persoane este un atac asupra democratiei mai grav decat orice dorinta a aceleiasi persoane de a-si creste propria putere, solutiile radicale nu-mi mai sunt chiar atat de atragatoare. Nu retractez:), dar intotdeauna se poate si mai bine. (*nu sunt de acord nici cu un scenariu de tip Cromwell, de asemenea sugerat).
Sub spectrul unui atac total asupra partidelor si Parlamentului (si sentimentele legate de performanta acestora nu se pot confunda cu cele legate de existenta lor), poate ca e timpul sa ne intoarcem la esente, in acest caz institutionale. Deci, pentru a juca dupa reguli, sa vedem ce reguli putem folosi care sa fie in general prezente in orice forma de democratie reprezentativa.
Un Parlament are, macar de pe vremea lui Cromwell daca nu ocazional si dinainte, doua atributii sfinte - monopolul legislativ si controlul bugetului tarii. Prima, pentru ca legile bune se fac incet, prin dezbatere, cu minimizarea conflictului cu interesele speciale ale momentului. A doua pentru ca "no taxation without representation" - Parlamentul decide cat se taxeaza si cum se aloca bugetul. In ceea ce priveste relatia cu puterea executiva, singurul atribut universal valabil este monitorizarea si controlarea activitatii guvernului - Parlamentele s-au "trezit", de multe ori, in fata unei puteri executive existente sau care apare din alte surse, conteaza mai mult relatia decat creatia:).
Inapoi in Romania. Daca presedintele numeste ce prim-ministru vrea si Parlamentul il aproba sub santajul dizolvarii, inseamna ca presedintele a devenit, exact dupa modelul american, conducatorul puterii executive, ceea ce creaza oportunitatea pentru o veridica si reala de data asta separare a puterilor in stat. Pentru mine asta, in anumite conditii, este chiar acceptabil... macar stim cine si pentru ce e responsabil, adica Da Domnule, poftim puterea executiva in statul roman, doar puterea executiva, fara dreptul de a atinge macar cu un deget puterea legislativa si cea judecatoreasca. Zici ca ai mandat popular sa o folosesti, go ahead in limitele legii.
Parlamentul Romaniei ar trebui poate sa renunte la idea ca scopul sau principal este de a genera puterea executiva si a a aproba actele legislative ale guvernului. Normal ca Parlamentul pare irelevant daca jocul politic se rezuma doar la a avea sau nu guvern, si implicitul conflict de interese intre aceasta conceptie si atributiile esentiale de a DISCIPLINA si controla respectiva progenitura. Ce as vrea eu de la ei, cu sau fara putere executiva, ar cam fi urmatoarele:
1. Legi bune, adica sa imi apere mie drepturile, in primul rand impotriva tendintei naturale a oricarei puteri executive de a mi le abuza.
2. Buget socotit, in care fiecare cheltuiala este justificata anual si nu exista doar din inertia "am avut-o si anul trecut", indreptata tot impotriva tendintei naturale a oricarui guvern de a creste si a cheltui din ce in ce mai multi bani, in primul rand pentru a servi mai multe (sau mai mult) interese clientelare (inevitabile de altfel).
3. Obligarea guvernului de a respecta legile tarii si de sentintele judecatoresti, eu personal m-am saturat de circul in care guvernele sunt cel mai nesimtit infractor al tarii, prin ignorarea legilor si a hotararilor judecatoresti.
Cam atat momentan, politica nu tine de foame:)
*Folosirea de proverbe in care emitentul sugereaza ca ar fi una din parti, mai ales daca este facuta la televizor, este inca un exemplu de manipulare (retorica) - emitentul se identifica exponent al intelepciunii populare pe care o aplica oponentului:)
Gânduri și păreri
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu